8 procedee esentiale in filtrarea apei si motivele pentru care trebuie indeplinite

Am modificat articolul ultima data pe: 22.09.19

 

Pentru a fi buna de baut, apa captata trebuie trecuta printr-o serie de procese foarte importante. Sitarea, oxidarea, dedurizarea sunt doar cateva dintre tratamentele aplicate inainte ca apa sa ajunga in paharul tau. Afla mai multe despre ele si despre cum poti sa le completezi cu un filtru casnic.

 

Pentru ca o avem intotdeauna la indemana, de cele mai multe ori uitam cat de importanta este apa pentru supravietuire si sanatate si cat de mult conteaza sa avem la dispozitie apa curata. Instalatiile centralizate, implicate in furnizarea apei catre locuinte, asigura cea mai mare parte din filtrarea necesara pentru ca acest lichid sa fie sigur pentru consum. 

Sitarea, decantarea, dedurizarea, filtrarea, desalinizarea, purificarea – sunt etape esentiale care transforma apa uzata in lichidul clar care ajunge la robinet.

 

Sitarea

Prima etapa prin care este trecuta apa in statiile de filtrare este sitarea si consta in folosirea succesiva de site cu ochiuri mari, medii si mici si apoi microsite. Acest proces are ca scop indepartarea pestilor, a elementelor plutitoare, plantelor acvatice etc.

 

Decantarea

Daca ai lasat macar o data cafeaua sa se linisteasca, inainte de o turna in cesti, pentru a nu pune si zat impreuna cu lichidul, atunci stii principiul de baza ale decantarii. Este un proces de filtrare fizica, simplu si necostisitor, care utilizeaza gravitatia pentru a separa particulele de dimensiuni medii si mari, suspendate in lichid. 

In urma acestui proces, apa devine mai clara si mai curata. Scopul decantarii este eliminarea sedimentelor solide suficient de mari si grele pentru a se depune, economisind astfel timp si resurse in urmatoarele etape.

Pentru ca nu toate tipurile de sedimente se depun, apa este imbogatita cu reactivi (suflat de aluminiu sau de fier, clorura de fier, var etc.) care leaga particulele incarcate electric si determina precipitarea.

Aceasta masura limiteaza de asemenea incarcarea filtrelor utilizate in urmatoarele etape care se concentreaza pe oprirea impuritatilor mai fine. O data decantata, apa este fie utilizata in diverse procese industriale, fie transmisa mai departe pentru tratare si furnizare in reteaua de apa menajera.

 

 

Filtrarea

Etapa de filtrare este o procedura fizica prin care lichidul este trecut printr-un material poros, cum este nisipul sau carbunele activ, care retine impuritatile de dimensiuni mai mici. Procesul are loc in bazine in care apa curge de sus in jos, cu viteza mare.

Poate fi vorba despre un proces fizic, atunci cand filtrarea se face rapid, impuritatile fiind retinute doar datorita vitezei de trecere si a nisipului absorbant, sau o filtrare fizico-biologica, atunci cand se realizeaza lent. 

In acest caz, la suprafata stratului de nisip se formeaza colonii de protozoare, alge si bacterii, care folosesc mecanisme chimice si enzimatice pentru a retine sedimentele.

 

Oxidarea si adsorbtia

Sunt doua etape de curatare a apei folosite doar la unele statii. Procesul de oxidare foloseste ozon, clor sau oxid de clor pentru a indeparta substante poluante precum clorfenolii caare dau un gust neplacut apei.

Adsorbtia utilizeaza oxidul de aluminiu, carbunele activ sau rasini adsorbante pentru a inaltura substantele poluante.

 

Dezacidifierea

Este un proces prin care sunt trecute doar apele acide, cu scopul de a li se reduce efectul de coroziune asupra instalatiilor si dispozitivelor prin care circula. Se poate realiza fie prin trecerea apei peste substante alcaline, fie prin aerare mecanica sau cu ajutorul unui reactiv adaugat in bazine.

 

Deferizarea si demanganizarea

Pentru ca particulele de fier si mangan pot precipita in tevi sau determina diverse afectiuni persoanelor care le consuma, apa este imbogatita cu oxigen sau tratata cu ajutorul unor bacterii care elimina acest risc.

 

Dedurizarea

Duritatea apei variaza pe teritoriul tarii in functie de caracteristicile solului si este data de carbonatii de Ca si Mg, sulfati, azotati sau cloruri de Ca si Mg. Apa bogata in aceste doua minerale nu poate fi bauta pentru ca are gust neplacut, amarui si ingreuneaza spalarea rufelor, pentru ca inhiba proprietatile sapunului si detergentului, limitand crearea de spuma. 

Are efect negativ si asupra legumelor, pe care le impiedica sa fiarba cum trebuie si afecteaza starea si performantele produselor electrocasnice care o folosesc (masina de spalat rufe sau vase, boiler, cazan, fierbator etc.), precum si tevile prin care circula, prin depunerea unui strat calcaros.  

Dedurizarea este un proces chimic care implica fixarea mineralelor pe o rasina cationica, care in momentul saturarii intra intr-un proces de regenerare. Astfel, in sistemul de dedurizare, fie ca este o statie care deserveste un intreg oras sau un aparat pentru locuinta, intra apa dura si iese apa dedurizata. 

Pentru ca statiile de tratare a apei abordeaza in mod limitat problema apei dure, daca suferi de afectiuni ale rinichilor sau vezicii biliare, iti recomandam sa te orientezi catre modelele casnice de filtre de apa (aici comparatia noastra), de robinet sau tip cana, pentru a completa procesul standard si a-ti asigura o apa cu continut echilibrat de minerale.

 

 

Dezinfectia apei

Dezinfectia apei are ca scop distrugerea parazitilor, virusurilor, bacteriilor, inclusiv in forma de chisti, si se foloseste in special atunci cand este vorba despre ape subterane din soluri fisurate sau ape de suprafata. Cele mai utilizate metode sunt clorinarea gazoasa indirecta, tratarea cu argint sau cu oxid de clor, ozonizarea, expunerea la ultraviolete, ultrasunete sau raze gamma.

Clorinarea gazoasa indirecta este eficienta doar daca se realizeaza pe o apa care a fost curatata pana la nivelul dezinfectarii. Poate avea ca efect secundar generarea de compusi toxici, cum este cloroformul, si afecteaza gustul apei chiar si intr-o concentratie de 1:20.000.000. Utilizarea oxidului de clor afecteaza mai putin apa din punctul de vedere al gustului, dar genereaza si el produsi secundari toxici. 

Ozonicarea actioneaza mai repede decat alternativele cu clor si are activitate bactericida de 20 de ori mai puternica. Nu modifica gustul apei, persista in compozitia ei si nu este influentata de pH, dar produce ozonide, compusi toxici secundari folosirii sale.

Ultraviletele sunt o metoda ceva mai curata, dar nu fara produsi secundari. Are in plus dezavantajul de fi utila doar in cazul apelor foarte curate, pentru ca eficienta procesului depinde de transparenta lichidului. Necesita aplicare pe un strat subtire si un timp mai lung de actiune, motiv pentru care este o procedura recomandata mai mult pentru sistemele de filtrare casnice, care lucreaza cu cantitati mai mici de apa.

Tratarea cu argint lucreaza destul de greu, doar in apa foarte curata. Are nevoie de perioade lungi de timp, fiind mai curand recomandata ca metoda de pastrare a sterilitatii unei ape deja curatate.

 

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (2 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading...