Pentru ca bideul a inceput sa castige teren si la noi in tara, in locuintele noi, abia in ultimii 10 ani, nu inseamna ca aceasta inventie este una recenta. De fapt, istoria bideului e veche si documentata de cateva sute de ani, fiind primul obiect destinat igienei despre care se stie ca a fost pretuit si din punct de vedere estetic, nu doar functional.
Bideul este un obiect sanitar special conceput pentru igiena zonei intime, a feselor si a partii de sus a coapselor. El este amplasat in apropierea vasului de toaleta, in cazul in care este vorba despre un vas clasic, separat, sau poate fi pozitionat peste vasul de toaleta, daca discutam despre o varianta electronica.
Exista mai multe tipuri de bideu
Bideul tip dus este, mai degraba, un dus atasat la o sursa de apa si pozitionat in imediata proximitate a toaletei, care iti permite sa te speli stand deasupra WC-ului. Este o solutie avantajoasa daca ne gandim la manevrabilitate, in schimb exista riscul sa iti uzi hainele, avand in vedere cat de mobil si de flexibil este orice furtun de dus.
Bideul standard, conventional, este un vas cu forma asemanatoare unui WC, dar cu functii asemanatoare unei chiuvete. El poate fi umplut cu apa daca se doreste si poate fi folosit in mai multe scopuri, printre care si acela de spalare a picioarelor.
Bideurile care se ataseaza pe vasul de WC economisesc spatiu si, adeseori, sunt echipate cu o multime de functii suplimentare, cu jeturi orientabile, cu functii de auto-curatare, element de incalzire, telecomanda, odorizatoare si asa mai departe.
Totusi, cand a aparut bideul?
Se pare ca bideul este o inventie frantuzeasca aparuta undeva la finalul secolului 17. Se crede ca cea mai veche referinta la acest obiect este o marturie din 1726, gasita in Italia. Alti istorici sustin ca exista o mentiune datand din 1710, aparuta intr-o publicatie franceza.
Initial, primele bideuri aratau ca un vas de portelan si se crede ca aveau mai multa legatura cu incercarile de contraceptie, decat cu igiena corporala dupa utilizarea toaletei. Pentru ca metoda – evident – nu functiona, bideul a primit rolul care ii este atribuit si azi.
Este interesant de mentionat ca in ciuda faptului ca regii si aristocratii foloseau niste latrine simple si banale, au acordat timpuriu o atentie deosebita modului in care arata bideul, care trebuia sa fie frumos decorat.
In jurul anilor 1900, progresele facute in materie de canalizare au permis mutarea bideului din dormitor catre baie. In SUA in 1928, John Harvey Kellogg depunea solicitarea pentru un patent pentru un dus anal. In 1965 este produs, pe acelasi continent, primul bideu cu jet ajustabil si cu apa calda, ceea ce transforma dispozitivul intr-un obiect sanitar ce poate fi instalat in orice locuinta.
In 1980, in Japonia, a fost lansata prima toaleta fara hartie igienica – asa a fost marketata la acea vreme – care reprezenta o combinatie de WC si bideu care permitea uscarea zonei intime dupa fiecare spalare. Aceste combinatii de toaleta si bideu sunt adesea echipate cu sistem de incalzire a colacului si sunt foarte populare in Japonia si in Coreea de Sud. Un sondaj efectuat in 2015 demonstreaza ca ele se regasesc in peste trei sferturi dintre casele japonezilor, dar sunt adesea gasite si in toaletele publice sau in hoteluri.
Aceste dispozitive care convertesc toaleta in bideu sunt mult mai usor de instalat, iar popularitatea limitata la unele zone ale lumii se explica prin marketingul agresiv al producatorilor de hartie igienica. Chiar si asa, bideurile castiga teren ca fiind mai sanatoase si mai prietenoase cu mediul decat hartia igienica.
Utilitate
Utilizarea bideului nu trebuie privita ca o alternativa la folosirea hartiei igienice. In general, pasii de utilizare sunt: stergerea cu hartie, clatirea cu apa, sapunirea si clatirea finala. Uscarea zonei nu este obligatorie, dar poate fi realizata cu hartie igienica, la final. In general, cand e amplasat intr-o locuinta, bideul este la final dezinfectat cu un spray special dedicat.
Folosirea hartiei igienice si a bideului reprezinta un progres semnificativ in materie de igiena personala. In plus, utilizarea bideului usureaza tratarea hemoroizilor si a unor afectiuni genitale.
Un avantaj ceva mai putin evident al utilizarii bideului este reducerea stresului la care este supusa instalatia de canalizare. Odata cu reducerea frecventei de utilizare a hartiei igienice si, implicit, a servetelelor umede, cantitatea de deseuri preluata de aceasta scade simtitor.
Din punct de vedere al impactului asupra mediului, folosirea bideului poate reduce nevoia de utilizarea a hartiei igienice. Se pare ca, in medie, o utilizare a bideului consuma mai putin de jumatate de litru de apa, mult mai putin decat se consuma pentru producerea hartiei igienice. Un calcul sumar a demonstrat ca renuntarea la hartie igienica si trecerea la folosirea bideului pe continentul american ar putea salva pana la 15 milioane de copaci in fiecare an.
Cat de populare sunt bideurile in prezent?
Exista diferente intre societati si culturi privind utilitatea si frecventa de folosire a bideului.
De pilda, in Islam, exista reguli foarte stricte privind excretia, iar spalarea cu apa a zonei anale este o recomandare foarte puternica. De aceea, in Orientul Mijlociu, inclusiv toaletele publice sunt echipate cu un dus anal.
Bideurile sunt din ce in ce mai populare si in randul populatiei in varsta, sau a persoanelor cu dizabilitati, carora le ofera mai multa independenta in ceea ce priveste igiena intima.
In tarile din sudul Europei, in special in Italia, bideul este o instalatie foarte frecventa, regasita in 97% dintre locuinte, caci instalarea unui bideu in locuinte a devenit obligatorie inca din 1975. Bideul este popular in Spania, Portugalia, Albania, Bosnia, Hertegovina, Croatia, Franta, Germania, Ungaria, Slovenia, Malta si Grecia. El se mai regaseste frecvent in America de Sud, in special in Argentina, Paraguay si Uruguay. In Japonia, sunt populare bideurile electronice. Bideurile de tip dus sunt frecvent intalnite in sudul si sud-estul Asiei si in Orientul Mijlociu.
Lasa un comentariu
0 Comentariu